Acte necesare pentru divort

Potrivit dispozitiilor art. 373 Cod Civil, divortul poate avea loc:

a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot;
b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
c) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.

In oricare din situatiile enumerate mai sus, pentru introducerea actiunii de divort pe rolul instantelor judecatoresti competente este necesar sa va asigurati ca aveti documentatia necesara pentru acest demers. Astfel, actele necesare pentru introducerea cererii de divort sunt:

1. Cererea  de chemare in judecata – trebuie sa respecte regulile Noului Cod de Procedura Civila, prevazute la art 194 si urmatoarele, si trebuie sa cuprinda:

• numele partilor (reclamant si parat), domiciliul procedural al acestora (unde vor fi comunicate actele de catre Judecatorie), CNP (pentru ambele parti – se regaseste in Certificatul de Casatorie). Daca exista copii minori, obligatoriu va fi introdusa in cauza Autoritatea Tutelara de pe langa Primaria unde partile au avut ultimul domiciliu comun si, daca minorul/minorii domiciliaza in alta parte, se va cita si Autoritatea Tutelara de pe langa Primaria respectiva pentru efectuarea anchetei sociale;
• obiectul cererii – desfacerea casatoriei, revenirea sau pastrarea numelui, stabilire domiciliu minori, exercitarea autoritatii parintesti, pensie intretinere, stabilirea culpei;
• aratarea motivelor de fapt pe care se intemeiaza cererea – parasire domiciliu, neglijenta, violenta, alcoolism, neintelegeri iremediabile, certuri, violenta fata de copii, modul de contributie la cheltuielile casei, etc.;
• aratarea probelor pentru dovedirea actiunii – inscrisuri, martori (cu aratarea numelui si domiciliului), interogatoriu, ancheta sociala (daca e cazul);
• aratarea motivelor de drept – articolele din Noul Cod Civil pe care se intemeiaza cererea, in functie de fiecare capat de cerere (obiectul cererii);

data si semnatura in original.

Daca exista repezentare juridica (prin avocat sau procurator cu procura speciala de divort) se vor trece si datele persoanei respective si se va atasa delegatia sau procura speciala in original.

2. Taxa de timbru

Taxa de timbru pentru divorţul pe cale judiciară este stabilită de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.80/2013, în mod diferenţiat, în funcţie de motivul  desfacerii căsătoriei, şi anume :

– 200 lei pentru cererea de divorţ întemeiată pe acordul soţilor (cererea ambilor soţi sau a unuia dintre ei acceptată de celălalt soţ);
– 100 lei pentru cererea de divorţ din culpă, în cazul în care se solicită desfacerea  căsătoriei întrucât raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi, astfel, continuarea acesteia nu mai este posibilă;
– 100 lei pentru cererea de divorţ având ca motiv separarea în fapt a soţilor care a durat cel puţin 2 ani;
– 50 lei pentru cererea de divorţ formulată de soţul a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Taxa judiciară  de timbru se plăteşte anticipat, iar dovada achitării acesteia (chitanţa în original) trebuie să fie ataşată la cererea de divorţ.
În cazul în care cererea de divorţ este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a depune la dosar dovada achitării acestei taxe, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, prin aceeaşi comunicare, instanţa aduce la cunoştinţă reclamantului posibilitatea de a formula, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.51/2008.
Ajutorul public judiciar se poate acorda sub forma scutirii, reducerii, eşalonării sau amânării de la plata taxei judiciare de timbru.
Netimbrarea sau timbrarea insuficientă a cererii de divorţ se sancţionează cu anularea acesteia, în condiţiile legii.

3. Certificatul de casatorie – copie

4. Certificat de nastere copii minori – copie

Daca exista copii minori, se vor atasa copii certificate conform cu originalul de pe certificatele de nastere ale acestora. Daca reclamantul nu se afla in posesia copiilor respective, acesta se poate adresa Primariei unde a fost inregistrata nasterea pentru eliberarea unui duplicat sau poate cere instantei sa puna in vedere paratului sa depuna aceste copii la dosar.

5. Adeverinta de venit – original

In cazul in care exista copii minori, atat reclamantul cat si paratul sunt obligati sa depuna adeverinte de venit pe ultimele 6 luni pentru stabilirea pensiei de intretinere.

6. Carte de identitate reclamant si parat – copie

Nu este obligatorie prezentarea copiei de pe CI al paratului decat in situatia in care divortul se face de comun acord.

7. Alte acte

In cazul in care reclamantul detine si alte acte la care face referire in actiunea principala, acestea de vor depune in copie la dosar. Exemple: certificate medico-legale care atesta violenta, procese verbale ale Politiei, copie Contract de inchiriere pentru dovedirea actualului domiciliu, acte care dovedesc scolarizarea minorului si costurile, acte care dovedesc ca partea isi indeplineste obligatiile financiare fata de copil/copii in timpul procesului (bonuri fiscale, chitante de la posta/cont bancar), adeverinte eliberate de psihologul scolii care pot dovedi modul in care este afectat copilul de starea conflictuala a parintilor, adeverinta de la Asociatia de Proprietari care sa ateste ca paratul inca locuieste in domicliul comun, etc.

Toate copiile vor fi certificate pentru conformitate cu originalul de catre reclamant sau de reprezentantul legal al acestuia(si cele care se comunica si cele pentru instanta), iar numarul de exemplare depuse va fi egal cu numarul partilor din dosar plus un exemplar pentru instanta.

Instanta competenta

Potrivit dispozitiilor art. Art. 914 C.proc. Civ.,(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.