Exista copii fericiti dupa divort?
„Copiii cresc și își judecă părinții. Câteodată îi iartă.” (Oscar Wilde)
Dreptul familiei, care implică soluționarea divorțurilor, este cel mai sensibil domeniu al dreptului civil: practic decidem destinul unui copil. O astfel de decizie nu trebuie să-i fie nimănui indiferentă.
Litigiile pentru stabilirea condiţiilor de exercitare a autorităţii părinteşti creează o concurență inevitabilă între părinți, iar copiii sunt cei care sunt trași în mai multe direcții.
Stabilirea manierei în care părinţii se separă şi hotărăsc să se implice în viaţa copilului reprezintă punctul de plecare şi, ca în orice proces, este cel mai important. Şi îl ajută pe copil să îşi continue viaţa fără a suferi traume emoţionale foarte mari.
Dacă separarea are loc pe cale judiciară, vor exista mulți părinți frustrați, nemulțumiți de decizia judecătorului, dar și mai mulți copii traumatizați, care pot suferi emoţional.
Să nu uităm ca bazele personalităţii şi comportamentului se pun în copilărie şi se manifestă cel mai pregnant în adolescență. Dacă divorțul nu este bine gestionat, poate produce o profundă suferință și probleme de comportament ale copiilor, concretizate prin performanțe academice scăzute, abandon școlar, săvârșirea de infracțiuni, consumul de alcool, de droguri, sarcină la minore.
Este foarte importantă și relaţia pe care copiii o vor avea cu proprii părinţi după separare, şi nu este exclus să se formeze un tipar de comportament care va fi aplicat, la maturitate, în propriile lor familii: frustrări, stima de sine scăzută, abuzuri, violență etc.
Rolul părinţilor în divorț
În final, părinții sunt sau ar trebui să fie cei care cunosc cel mai bine nevoile copiilor lor. Firesc ar fi să conștientizeze și să-și asume responsabilitatea că ei sunt cei mai în măsură să ia cele mai potrivite decizii cu privire la copiii lor după divorț. În acest context, câmpul decizional al judecătorului în dispute de dreptul familiei implicând copii ar trebui redus la minim. Prin urmare, primul și cel mai important pas în acest demers este să convingem părinţii că soluţia pentru binele copilului după divorţ se află „în mâna lor” și că există profesioniști care îi pot ajuta să o concretizeze prin elaborarea unui Plan parental. Mai mult, e timpul să depăşim stereotipurile de gen cu privire la rolul femeilor şi al bărbaţilor în cadrul familiei şi să acceptăm schimbările sociologice din ultimii 50 de ani în ceea ce priveşte modalitatea în care este organizată viaţa privată şi de familie, respectiv faptul că din ce în ce mai mulţi taţi doresc să se implice efectiv în viaţa copiilor lor.
Binele copilului – Planul parental
–Dragi părinţi, nu uitaţi: copiii, în general, vă iubesc în mod egal! –
Studiile arată că primul factor care influențează în cea mai mare măsură adaptarea copiilor după divorț este interacţiunea lor frecventă și continuă cu ambii părinţi. Cel de-al doilea este capacitatea părinţilor de a renunţa la animozităţile dintre ei și a începe să-și împartă creșterea copiilor în manieră eficientă. Elaborarea unui Plan parental este menit în primul rând să protejeze copilul, să aplaneze conflictul părinților și să descrie în detaliu modalitățile de exercitare a autorității părintești după divorț.
Este menit să modeleze un echilibru între drepturile şi responsabilitățile părinţilor, pe toate palierele de interes pentru minor – să stabilească împreună locuința minorului, programul de legături personale, felul în care copiii îți vor petrece vacanțele, situația școlară, activitățile extrașcolare, religia copilului, îngrijirile medicale, comunicarea la distanță și orice alte aspecte relevante pentru copil în raport cu părinții săi.
Conceptul este preluat din literatura de specialitate din SUA și se regăsește într-o formă standardizată pe site-ul ARPCC – Asociaţia Română pentru Custodie Comună www.arpcc.ro .
Ar fi util ca părinţii, mediatorii şi avocaţii să îl folosească atunci când soții negociază aspectele legate de creșterea copiilor după divorț.
Pentru a-l asigura – binele copilului – părinții, ajutați de mediator, eventual cu sprijinul avocatului şi al psihologului, au o șansă reală de a-și redefini relația în calitate de părinți separați ai acelorași copii, indiferent de forma de custodie asupra cărora au convenit. Acest lucru înseamnă că pot să-și împartă timpul și responsabilitățile legate de copii, să-și respecte propriile decizii, dar și dreptul și nevoia copiilor de a fi cu celălalt părinte.
Aceasta înseamnă să discute împreună cum pot fi amândoi prezenți de o manieră activă în viața copiilor lor, prezenți amândoi la serbările școlare, la activități sportive, cum să coordoneze aniversările, sărbătorile, vacanțele, întâlnirile cu profesorii, protejarea relațiilor personale ale copiilor cu persoane din familia extinsă.
Cu cât mai mare este eficienţa părinţilor în a stabili Planul parental și cu cât mai mult îl vor respecta, cu atât copiii se vor adapta mai repede și într-o manieră sănătoasă pe termen lung. Părinţii nu trebuie să omită a-i informa pe copii despre toate cele stabilite, să le ofere explicații care vor influența adaptarea lor, iar dacă aceștia se pot exprima, eventual asistați de psiholog, Planul parental poate fi bazat și pe dorințele lor. Copiii au nevoie de sinceritate și informare pe durata procesului de divorț, de timp, sensibilitate față de sentimentele lor și încredere în abilitățile părinților de a aplana criza. Cu cât copilul este mai mare, cu atât șansele de a înțelege semnificația divorțului sunt mai mari.
